Începând din această toamnă, agenţiile de turism vor oferi turiştilor o nouă aventură: scufundări acvatice în zone protejate şi la epave.
Este vorba de proiectul denumit „Rute tematice pentru patrimoniul cultural subacvatic“, finanţat de Uniunea Europeană, în valoare de 120.000 de euro. Dr. Glicherie Caraivan, coordonatorul proiectului, spune că va fi o colaborare între GeoEcoMar, Muzeul de Istorie şi Arheologie Constanţa cu două IMM-uri din România şi Bulgaria. „Avem în vedere mai multe rute: cea a epavelor şi a recifelor artificiali, dar şi siturile şi artefactele arheologice subacvatice. Există deja firme, ONG-uri care se ocupă cu asta şi noi vrem să le aducem pe toate laolaltă şi să promovăm un nou produs turistic: scufundările. Turistul când va intra în hotel va găsi pliante despre oferta cluburilor de scufundare, care se vor ocupa şi de cursurile scafandrilor“, precizează Glicherie Caraivan. Cel mai vestit distrugător scufundat în Marea Neagră este Moskva, mândria flotei ruseşti din cel de-al Doilea Război Mondial, care venise în convoi să atace litoralul românesc. Nava de război a fost distrusă de un proiectil tras de Armata Română şi scufundat la o adâncime de 45 de metri travers de Tuzla, în vara anului 1941. A fost prima şi ultima încercare de a ataca România cu nave de suprafaţă. În apele teritoriale româneşti se află şi submarinul rusesc SC 213, care a provocat cea mai mare tragedie în Marea Neagră scufundând nava Struma, în februarie 1942, care transporta evrei în Palestina. Submarinul se află la o adâncime de 36 de metri, în dreptul Midiei. Un alt submarin, din clasa Maliutka, descoperit recent, este travers de Costineşti. Se bănuieşte că a fost scufundat în aceeaşi perioadă cu Moskva. Tot în apele Mării Negre se mai află cargou Arkadia, scufundat în timpul războiului la o adâncime de 32 de metri, travers de Midia, epava navei Maria Bacolitsa, şi a cargoului Sophia, scufundat la începutul anilor 1900 şi care se află la o adâncime de 47 de metri travers de Tuzla. Însă, cele mai accesibile epave pentru un scafandru începător sunt cele de la digul de sud al Constanţei. Navele Paris, You Xiu şi Sadu se află doar la o adâncime de 22 – 25 de metri. Primele două s-au scufundat în timpul unor furtuni puternice în anul 1995, iar Sadu în 1998. Scafandrul profesionist Pascale Roibu spune că epavele situate la o adâncime mai mare de 25 de metri nu pot fi vizitate decât de scafandrii profesionişti. Primul curs pentru începători se numeşte open water, şi în timpul orelor cei pasionaţi de adâncurile apelor învaţă să supravieţuiască până la o adâncime de 18 metri. În medie, costul unui curs este de 250 de euro. Pentru cei mai avansaţi există cursul numit advance open water. Ele se pot face la toate diving centurile din ţară. În timpul scufundării, spune Pascale Roibu, cavităţile de aer din corpul uman, cum ar fi plămânii, sinusurile, se comprimă în funcţie de adâncimea la care se află scafandrul. Cu cât coboară mai mult scafandrul, cu atât presiunea apei creşte. „După adâncimea de aproximativ 30 de metri, din cauza azotului care se acumulează în organism în concentraţie mai mare din caua presiunii, apare fenomenul de narcoză sau beţia adâncurilor, care poate duce până la leşin sau înec. Acest lucru se întâmplă când scafandrul respiră aer normal comprimat în butelia de scufundare. Cu cât scafandrul coboară la adâncimi mai mari de 40 de metri este indicat să respire un amestec de gaze de heliu cu oxigen, sau un amestec din heliu, oxigen şi azot, pentru a înlătura efectul narcozei“, completează el.
Citeste mai mult: adev.ro/ortma0